șoapte

din verde prea-plin  îți vobesc

sau din umbră

din liniște-adâncă sau vis

pot chiar să cred că-mi ești stîncă

sau nor, sau înalt sau abis

mai pot ca să cred că-mi ești farul

și valul și țărmul uitat

ori poate alegi răsăritul

apusu-mi ratat

răsari ca o lună preaplină

în gândul și-n inima mea

fii raza ce-mi lasă lumină

cînd noaptea mi-e grea

 

Moonglow - Photography by +Derek Kind www.derek-kind.com #moonlight #seascape #night

 

( Photo: Derek Kind-Moonglow)

Advertisements

emoție

Când nu ridici privirea, riști să pierzi.

Pierzi bucuria de a râde senin, de a zâmbi luminos, sau chiar șansa de a te roti odată cu ele!

(sus, alături de gânduri înalte, în alb și negru, elegant, maiestuos, în tăcere!)

Berzele!

Rugă

Înconjoară-mă cu funii de dragoste! Pictează-mi necuprinsul în verde. Din loc în loc, lasă să alunece mărgăritare. Le voi căuta pretutindeni. Îmi voi aminti imaginea unui brad uriaș sub care străluceau zeci de mii de lacrimi înflorite, sub norii grei, de plumb.

Despletită

Pădurea de liliac era locul în care îmi plăcea să mă ascund. Fiecare primăvară îmi aduce amintirea aceasta. De atunci, nu am mai văzut nicăieri ceva asemănător. O visez adesea, pe ea și noroaiele care o înconjurau. Nu erau mulți cei care se încumetau sa traverseze mlaștina, pentru a ajunge în pântecele ei! Acolo pământul era tare, înțelenit, bătătorit de sălbăticiunile care o traversau. De câte ori pătrundeam în desișul ei, firicele subțiri de sânge îmi apăreau ca din senin pe brațe, pe obraji. Puietul de salcâm, care se amesteca cu alte buruieni, se încolăcea de-a lungul gleznelor și păreau că vor să îmi oprească înaintarea. Înaintam cu o doză de teamă, amestecată cu bucurie și în același timp, speram să fiu singura care va avea curajul să o traverseze! Totul, pentru a mă bucura de aproape de parfumul ei. După fiecare ploaie, mirosul era amețitor! Îmi scufundam fața în inflorescențele uriașe și inspiram. Des, cu ochii închiși, visând! Obrajii uzi, împrumutau parfumul acela și de emoție, îmi venea să plâng. Deși purtam codițe împletite, când ajungeam acasă, părul îmi semăna mai degrabă a fuior de câlți. Iar la întrebarea :” de unde vii?” , răspundeam senin: “de la lilieci”!

Acum înțeleg că liliecii erau cei care îmi despleteau părul!

Ne pregătim de sărbătoare- Ziua Păsărilor

via Ne pregătim de sărbătoare- Ziua Păsărilor

Atât de mult apreciez ceea ce fac acești oameni! Inițiative deosebite și grijă pentru generația care va urma! Simțeam că merită împărtășită munca aceasta! Poate că există și în bibliotecile noastre astfel de proiecte, însă sunt foarte puțin cunoscute și disiminate. Tot ceea ce pot să spun este :” felicitări oameni frumoși, pentru preocuparea pe care o aveți față de tânără generație, față de viitor!”

Ce părere aveți?

Stele

Oare citind despre ele, mi le apropii?

-fie și în gând, da  !

Si acolo, ele îmi par iriși verzi,

plini de viață

care a fost .

M-au purtat

pe cărări bătătorite, pe culmi de dealuri

pe văi adânci, printre izvoare.

Mi-au adăpat setea de a iubi,

m-au privit dormind și dansând.

Acum doar ele dansează:

căzând!