Al treilea cer

Uneori ,inima mea îndrăznește să urce până la lună! Și cât îi place să zăbovească…caută acolo cuvinte, (grele,adevărate pietre: neșlefuite,negîndite,țipate)…după ce face un tur, se odihnește o clipă, inspiră, și pornește din nou, căutând imagini … Deschid ochii inimii și privesc speriată: pustiu! Rece și gol! Și din nou imagini-pietre, trenuri,scrisori , iar din ele ,cad ,alunecă,plutesc: cuvinte….Universul meu este asaltat de „efemeride” ! Inima-mi ,pulsează atunci și expiră…încă o respirație și nu mai poate zăbovi printre cuvinte pietre si imagini pietre…caută verde , cu diperare, oxigen , caută imaginea ta, care îmi poartă verdele în ochi ….am nevoie să respir! Lasă-mi inima să respire ! Ușor…

În drumul spre Pamântul inimii tale, din indepărtatele ținuturi celeste, picăturile acelea calde pe care le-a pierdut Luna în nopatea de vară, mi-au atins din nou , peste ani, ochii.  Am lăsat să îmi pătrundă în retină albastrul celui de-al treilea cer (acolo unde ne trăiam visul) , și mi-a sunat în auz : „rămâi ! Rămâi verde, vie , tânără, frumoasă …”  și nu am putut !

Advertisements

17 thoughts on “Al treilea cer

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s