Când întârzie…

Bărbatul îndrăgostit e asemenea marinarului care-și iubește marea necondiționat, total și fără nicio urmă de îndoială, sorbind-o cu fiecare înghițitură de rom, privind-o însetat de la fereastra cârciumii din port, respirându-i parfumul sărat până în ultima fibră a ființei sale. Nu valurile ei, nu călătoriile în care îl poartă sunt fascinația și chemarea lui, ci […]

via Când întârzie privind-o — Trubadur prin Avalon

Citind acest articol, gândurile mele s-au ghemuit și au lăsat să răsară o dimineață în care m-am simțit iubită.

În acest fel!

Liniștea grea , zorii trandafirii, fereastra deschisă. Mirosea a liliac. Visam. Părul lung și ondulat se odihnea răsfirat pe perna mare si albă…am simțit că mă ustură ochii, și am încercat să îi deschid…pleoapele se ridicau cu greutatea unui pod…Când în sfârșit am reușit să înțeleg că sunt trează, am realizat că el mă privea.Verde. Fără să mă atingă, fără să îmi vorbească…eram chemarea din inima lui, „marea”lui …marea lui iubire …

Mulțumesc Trubadur…de oriunde ai fi tu !

 

Advertisements

4 thoughts on “Când întârzie…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s