Amalgam

27-02-2016-12

În general, când sunt copleşită de sentimente, mă simt ca şi cum ar trebui să desfac fir cu fir, o broderie încâlcită. Ați desfacut vreodată o broderie? Este o muncă grea, care cere mai multă atenție decât cusătura în sine. Răbdare, migală. Ca să îmi fie mai uşor, atribui fiecărui sentiment o culoare, o separ prin procedee tainice, de restul culorilor(sentimente), şi merg pe urma ei, uşor, către începuturi. Acolo, (re)descopăr câte o întâmplare care a provocat acea simțire, o întorc pe toate părțile şi mă minunez!

Atunci, în afară de cerul înnorat, nimic nu era de temut ! Simțeam strălucirea zâmbetelor celor din jur, strângerea de mână a bunelului, sărutul pe frunte şi binecuvântarea de fiecare zi. Iar atunci simțeam luminos! Strălucitor ! Totul îmi era simplu, permis, posibil! Şi “firul” acesta îmi era drag ! Era, poate, legătura de familie: luminoasa-mi broderie ! Galben-aurie.
Culorile s-au amestecat uşor când am descoperit emoția primului sărut copilăresc (pe care îl port încă pe încheietura mâinii stângi, ca pe o pecete a respectului şi curăției)! Atunci firul devenise roz, speranță (efemeră) că poate , nu se ştie cum , sorții aveau să mai îngăduie o revedere…Delicată cusătură !
Mai târziu, prin labirintul trăirilor, mă emoționează încă, dorința de apartenență (nepământeană) a sufletului ! Vitralii, şoapte şi gânduri-rugi, înălțate spre albastru! Fir de oțel (pânză de păianjen) atârnând între cer şi pământ, nici acolo, nici aici, ci undeva la răsărit de speranță! Un bleu timid, care aştepta răspuns viu şi imediat!
Am descusut şi amintirea a ceea ce a vibrat cândva. Inima! Să descoşi inima înseamnă să ştii totul despre ea. Să o poți lăsa desfăcută, în văzul tuturor, fără teama că cineva ar putea vedea ceva nepotrivit….Am aflat undeva în adâncul ei, dragoste! Doare să smulgi dragostea din inimă. Înțepături nenumărate, urme de cenuşă, miros de arsură…roşu vişiniu, broderie uşor de țesut, imposibil de îndepărtat! Oricât aş vrea să descos, undeva mai rămane un fir ce se încăpățânează! Nu vrea să fie îndepărtat. Oricât aş spera ca broderia să arate altfel…
Într-o vreme, când neguri s-au adunat deasupra seninului, când retoric mă întrebam : “unde greşesc”? plopi desfrunziți şi croncănit de moarte, mi-au tulburat curcubeul cusăturii. Am ales atunci, din întuneric, primul fir de care să mă agăț…am privit în ochi de copii. Copii maturizați prematur, părinți care erau conştienți că pentru ei, nimic nu va mai fi la fel…femei fără păr, tinere fără sâni, speranțe puse în oameni nepotriviți. Şi am ales să nu mai vreau să brodez. Am hotărât să lucrez până la epuizare. Să pot uita priviri, gesturi, trupuri, vorbe! Însă, cu cât lucram mai mult, cu atât culorile se amestecau mai mult şi voiam să văd …doar verde! Să mai pot vedea o primăvară, copacii aceia să înfrunzească, ochii de copil să strălucească de bucurie, zâmbetul mamelor să înflorească, aipile îngerilor să atingă sufletele uscate…
Amalgam de trăire : broderie de aripă translucidă, neajunsă la maturitate!

ba3175192c9dbda6784b03a4ca08cfb6

 

Advertisements

18 thoughts on “Amalgam

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s