Tulbur

christian-brogi
( foto Christian Brogi)

Din adâncuri, ridic brațe spre cer! Verdele cheamă seninul…
Imagini distorsionate, pietre.
Cred că visez cu ochii deschişi de când m-am născut.
Am împrumutat culoare cerului şi adâncului. Ei nu au ştiut în ce măsură să îmi coloreze irisul şi au ajuns la un consens: “când va dori să viseze, să fie cu cerul alături, iar când va trăi, să i se vadă în ochi adâncul”!
Am trăit !
Da!
În timp ce vântul (nebun fără seamăn) îndrăznea să îmi desfacă cordeluța din păr, căutam semne în cer şi în adânc şi îmi imaginam că aşa ar simți un om liber!
Mai târziu, când alergam călare , credeam că galopul te face liber. Să simți orizontul în timp ce traversezi adâncul, poate că asta …
Desigur, nu cunoşteam marea, nici sentimentul ce te încearcă atunci când te laşi purtat de ea ! Totuşi, simțind stropii de ploaie dulci amestecându-se cu sarea din ochi şi din jur, credeam că aşa simte un om liber!
La asfințit, în deplină linişte, lan de lucernă în floare ! Mii de fluturi se amestecau cu verdele acela…m-am oprit şi în următoarea clipă am fost un om liber!
……….
Astăzi o mamă şi-a strigat puiul “Licurici”!
Cineva s-a minunat :” ce frumos!”
Mi-am permis să întreb: “ați văzut vreodată licurici?”
-,, Nu”.
Şi am închis ochii, am revăzut imaginea cu lună plină, miros de iarbă şi sentimentul că trăiesc într-un univers paralel, imagini ireale, distorsionate …nu se poate : “stelele aparțin cerului, cum pot ele să danseze în palmele mele? “

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s