Marea (iubire) uitată

 

(Foto: Emma Mc  Evoy)

 

Ating amintiri dispărute în timp

le caut în marea uitării

mai sper să zăresc o frântură de val

să nu devin rob disperării

a fost chiar greșit să gândesc să te uit

când valul simțeam că mă-nghite

citeam rânduri vechi în scrisori labirint

șergând mări sălcii și ispite

din ochi și din gânduri

din cugetul meu

din adâncuri de mare uitată

te-aștept să te-ntorci, să fii iar al meu

pe țărmul de mare sărată…

Ating amintiri dispărute în cer

le caut în mâna-ți curată

dar norii acopăr și soare și dor

și-mi fură lumina lui toată.

Țintesc amintiri ce-mi pun foc în privire

te caut cu-aripa pereche

păcatul mi-l iartă, dar dă-mi înapoi

și zborul și valul și dorul din noi

și marea uitată!