Cât albastru să-ndrăznesc să cer?
Cât cer să mi-l doresc senin?
Atât cât cer, nu voi primi nicicând
De-aceea, judecând după culori
Rămân neliniștită, aşteptând.
Sub ochii mei se împletesc absurd
Albaştri irişi cu albastre unde
Care vor dispărea curând şi nu ştiu unde.
Se vor fi spart înt-un tablou multicolor!
Şi-un curcubeu a apărut din dorul lor…
doar verde 
Un poem minunat. I-ar sta bine și în limba franceză.
LikeLiked by 1 person
Vă mulțumesc!
Nu m-am gandit la asta. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sublim! O atingere perfectă!
LikeLike
Mulțumesc! Mă onorează cuvintele acestea frumoase!
LikeLike
Curcubeu… țășnind din nuanțe de albastru-dor, iar marea cea neagră răsărind elegant parcă de dincolo de soare. Fotografii tare frumoase, și versuri pe măsură! De a doua imagine nu m-am dezlipit deloc ușor. 🙂
LikeLike
Mulțumesc Nicole! Mă bucur să ştiu că aduc marea aproape de suflet!
LikeLike
O imensitate de frumusețe, ce se reflectă din captivantele imagini și inspiratele versuri. Mulțumiri pentru încântare! 🙂
LikeLike
Cu adevărat cuceritoare! Preţ de cateva ceasuri i-am urmărit transformările și am descoperit zeci de nuanţe.
Vă mulțumesc pentru încurajări!
LikeLiked by 2 people
Fără să cer, am primit o bucată de cer în versuri! Minunate versuri!
LikeLike
Mulțumesc!
Adeseori primim cuvinte pe care nu le aşteptăm. Iar cele aşteptate, nu mai vin niciodată!
LikeLiked by 3 people