Ochi sfredelitori

Îmi zbura mintea la ceea ce a fost.

La noaptea cu lună plină și goală de cuvinte, la faptul că ai plecat atât de neașteptat, la cât de greu ne-am luat rămas bun, la faptul că a doua zi am sperat să suni, la realitatea că nici eu nu am făcut-o…am umblat prin oraș, tulburată fără țintă, devreme, cu gândul meu -pleură minții tale, cu zăpada scrâșnind sub picioare, cu ochii larg deschiși dar orbi, hoinară cu mintea, cu părul desfăcut (tu știi că eu nu port părul așa). Umblam de câteva ceasuri. Epuizată, îmi imaginam că vom lua prânzul împreună, dar acesta a trecut și trupul își cerea drepturile. Mintea și ea. Mă usturau ochii din cauza frigului, îmi suflam în pumni dorințele și urlam cu mintea dorurile. Trecusem de două ori prin fața (unei bătrâne cu ochi sfredelitori) farmaciei: „ să-mi iau medicamentele? să nu le iau? mai bine aș mânca ceva, să nu mă prăbușesc”! M-am hotărât să iau un covrig cald, moale, aromat. Dar după ce l-am văzut împachetat, am uitat de el. Mă gândeam la tine. Îți vorbeam, îți explicam cât gând îți dedic, câtă viață îmi doresc! Fizic, nu ți-am spus nici un cuvânt. Dar le-ai simțit pe toate! Am pornit pe o străduță îngustă, pustie, rece. De nicăieri a apărut bătrâna și a întins mâna. Am privit-o țintă, i-am întins punguța și am pășit înainte , fără să mă gândesc la ce se întâmpla. M-a urmărit imaginea aceea. Am simțit un fior, ca și cum ea ar fi știut!

Îmi zbura mintea.

Dacă și tu ai întâlnit-o? Dacă tu nu ai avut  nimic în mână? Dacă ea te-a privit cu ochi sfredelitori și tu te-ai gândit că cel mai bine ar fi să o ajuti cu ceea ce ai ? Dar tu ai uitat că nu mai aveai nimic. Doar viața! Se poate. Dar era vară. Umblai hoinar și fără țintă, cu inima lipită de pieptul meu, (în locul acela din dreapta), să fiu eu singura femeie cu un sân și două inimi! Și i-ai întins mâinile. Când ți-a privit vânătâile, pentru că avea ochi sfredelitori, a știut! Și …

îmi zbura!

Prin fereastra rabatată, a pătruns ușor, s-a așezat în fața mea, pe oglindă. Am povestit. Îmi era teamă că nu va avea răbdare să îi spun toate. Dar, a zăbovit. Și-a strâns aripile, în liniște, s-a odihnit în palma mea, mi-a mângâiat degetele și a căutat urma sărutului acela de Departe

 

Advertisements

4 thoughts on “Ochi sfredelitori

  1. Poate mintea zboară la ceea ce a fost pentru că… încă mai este. În inimă. Acolo unde va fi întotdeauna, unde este, unde a fost… Poate lucrurile, stările, doar așteaptă, acolo undeva, să se întâmple, unui cineva, sau acelui, acelei… Cine poate dovedi că timpul din suflet este… liniar?! Și poate…pentru ochi sfredelitori chiar nu este.

    Liked by 3 people

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s