Abies-alba

 

Trăia de sute de ani, alături de alții. Nu cunoștea solitudinea. Semeț, neclintit! Putea suporta orice fel de vreme, fie ger, fie caniculă. Își încuraja zilnic tovarășii, îndemnându-i să țintească spre înalt,acesta rămânea singurul mod de a crește drept. Privind cerul albastru, era zi de zi mai aproape de el. Primii 15 ani, a crescut lent, atent la tot ceea ce îl înconjura, gata să dea ajutor oricui ar avea nevoie.Primise la umbra lui mică, sumedenie de gâze și flori , valuri de frunze și uneori câte o pasăre. În pauzele dintre anotimpuri, învăța să își aranjeze cu demnitate tulpina, netezind-o și căutând să risipească orice „rid” ce ar fi putut să apară. Era încă tânăr, plin de viață și energie. Zâmbea pădurii și cânta în tandem cu vântul. Ierni multe au trecut peste copilul-brad, a devenit adult, a început să crească mai repede, se înălța, stoic, în aceeași direcție: spre soare! Dar în orice dimineață, își ridica cu demnitate brațele spre cer așteptând cu nesfârșită răbdare, finalul poveștii de dragoste dintre conurile ce le purta pe brațe, spre zări. Era o specie monoică (cu flori unisexuate, masculine sau feminine, dispuse pe acelasi individ), rezistentă la vânt și cu rădăcini pivotante, foarte ramificate.

Acesta îi era crezul, ținta, menirea: cerul! Străbunii lui îl învățaseră să nu privească la cele pământești dar să creadă în oameni! Putea oferi găzduire păsărilor și animalelor mici, putea vorbi soarelui, avea răbdare să aștepte primăverile, aceste zeițe cu verde crud în ochi, care făceau posibil ca propriul său ac verde să își schimbe coloritul, devenind spre vârfuri un verde molatic. Știa și momentul când trebuie să își schimbe haina, și cel în care să zâmbească lunii! Tăcut și maiestuos, așeza an peste an, în cercuri concentrice, vigoarea lui de Abies-alba! Visa, (așa cum orice brad de sub cer visează), să devină cândva de folos. Poate… unui om care va vrea să atingă zilnic o ușă, să fie un „scut”care să îl apere de vitregiile iernii. El ar putea să îi facă față! Cunoștea toate șiretlicurile iernii. Putea rezista chiar și la – 30 de grade Celsius! Ori ar fi putut deveni grindă, care să suțină o casă, un acoperiș sub care omul să își crească copiii! A fost și el cândva copil, dar amintirile au început să se estompeze acum…Din câteva zeci de mii de conuri, doar o mică parte supraviețuiesc și nu sunt mâncate de păsări, veverițe, rozătoare. Din cele care scapă, un număr infim ajung în pământ, sub zăpadă! Iar dintre acestea, doar una germinează. După un an, din pământ răsare un firicel, abia observabil,un pui de brăduț. El va supraviețui doar dacă nu e mâncat de animale, dacă nu e rupt de vânt, dacă nu e distrus de viețuitoarele pădurii. Doar unul din 20 de brazi răzbate. Și el a răzbătut! A trăit destul cât să vadă, cum pădurea dispare puțin câte puțin, umbra din jur devine tot mai rară, soarele arde din ce în ce mai puternic, iar omul…, nu știa cum să se raporteze la om. Cei mai mulți îl priveau cu drag, îi vorbeau, îl admirau! Odinioară, căci acum…

Acum acoperișul trunchiului său , purta riduri adânci, de sus până jos. La trei ani, când măsura mai puțin de 30 de cm, și tulpina îi era sensibil învăluită de cortexul strălucitor, lumina soarelui și frumusețea muntelui îl făcuse să reziste, să își dorească mai mult! An de an membrana s-a metaforfozat, iar el se simțea din ce în ce mai puternic. Privind acum în urmă, i-a scapat un oftat adânc. Din rădăcină, urca spre trunchi un soi de „nod în gât”, din sens opus! Ajuns spre vârf, un legănat duios se atinse de fruntea cerului și se auzi pe pământ  perorația, dorul! Dorința de a face bine, de a aduce bucurie, de a se vedea înconjurat de ființe fericite!

Se apropia iarna, momentul propice pentru a deschide din nou supapele rădăcinilor lui născute în genuni întunecate. Putea fi considerat „cărunt”, dacă verdele ar încărunți vreodată; redundant, dacă cineva ar fi auzit vreodată tot ceea ce transmitea!

Personaj creat pentru proiectul „Povestirea ca întâlnire a personajelor”, propus de Nautilus 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s