nemeritat

în poezie ar trebui să existe rimă

ar trebui să existe o căldură și un sentiment de apartenență

aș insista chiar că e bine să ne putem regăsi în cuvinte

dar oare sunt ele poezii?

urc și țin palmele întinse

sperând că pasul următor

va fi mai aproape de zona de graniță

știu că acum mă asemeni cu o celulă

care ți-a penetret ființa și care

a reușit să se multiplice atât de mult

încât te-a invadat

ți-am curs pe degete ți-am traversat inima

alungând de acolo și ultima fărâmă de putere

te-am ademenit în verdele pășunilor

și acum îmi trimiți stropi de rouă

daruri nemeritate

pe care le port pe frunte asemeni diademei

care ne-ar fi fost cununie

(irene horvath)