*

Uneori, ceea ce vezi, nu este ceea ce pare!

Din când în când, i se permitea să se întoarcă. Însă numai pentru câteva clipe! Noaptea. Erau acceptate numai cererile celor care au iubit luna. De aceea,luna avea să fie martora ei și să o însoțească!

Trebuia să îl vadă numaidecât! Să îi „spună”cumva cât de mult îi lipsește, să îi explice cât și-a dorit să se întoarcă. Acum ar fi făcut totul altfel! Mai întâi, ar fi iertat! Ar fi iertat soarta care i-a țesut drum într-o noapte fără lună. Ar fi zâmbit mai mult! Chiar dacă banii nu erau îndeajuns niciodată.. Poate că ar fi dansat mai mult! În toate nopțile în care greierii au plâns și mâinile lor au rămas înlănțuite! Și câte nu ar fi schimbat, dacă ar fi putut!

Aceasta era șansa ei! Avea să îi spună că îl va iubi infinit! Că îl va privi în fiecare clipă, îi va trimite semne, păsări, raze. Îl va însoți! Deși…

Dar oare cum ar putea, într-o noapte de iarnă, cu lună, să îi spună toate acestea, fără a-i putea vorbi. Nici o șoaptă nu era permisă! Putea, totuși să se folosească de cer, cu tot ce este al lui..

Și fără să stea prea mult pe gânduri, în timp ce el, cu fruntea lipită de geamul rece, privea absent spre nicăieri, ea, a reușit să întoarcă sensul gravitației.

Și atunci pământul, nu cerul, a prins a ninge!

„S-a întors? M-a iertat?” Luna a zâmbit și a început să danseze!

Pământul, mână în mână cu cerul.

Iar el a iubit!

Infinit!

received_601206636983933.gif

(mulțumesc Janos)

Advertisements

5 thoughts on “*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s