La vedere

Clocotește uneori și aruncă pe pereții despărțitori, haotic, fără ritm și fără noimă, amintiri încapsulate în globuri mici, roșii-purpurii. Acestea se sparg și lasă în urmă dâre sângerii pe care vor aluneca în curând umbre gri, alungite de timp și deformate de anotimpurile care le-au tot transformat. Iată, punctul acela abia vizibil, amintirea mea dragă despre apele care mi-au înghițit timpul..am căutat să respir regulat, golindu-mi mintea de conținut, și să zâmbesc mâinii ce-mi desenează propriile trăiri, făcând abstracție de faptul că ele vor deveni acum vizibile pentru oricine. Am încercat să încetinesc procesul acesta, însă pulsul devenea atunci foarte slab și teama din mine creștea, asemeni unei sarcini nedorite, neașteptate și înspăimântătoare. De aceea, am inspirat cu sete, numărând inconștient mișcările pe care ar putea să le mai facă mâna, pe peretele din ce în ce mai aglomerat.

Părea că va trebui să accept ca toată viața mea să fie desenată deslușit, pe pereții aceia albi și de netezi. Dacă aș putea împiedica cumva traseul pe care mâna îl schitează! Dar ce mă înspăimânta mai mult, era faptul că vor fi redate nu doar faptele vieții mele, ci și gândurile. Gândurile nespuse. Acestea mă tulburau și mă sufocau chiar și acum, la apus. Cum va arăta: un tablou imens, o viață pictată cu roșu pe un perete alb! Umbrele gri, vor întuneca acest tot, ele fi-vor gândurile nerostite. Vor acapara totul , nu se va mai putea desluși nimic. Tăcerile, gândurile mute , au fost cât șapte vieți, cât un munte, gânduri albe și negre, nenăscute, schilodite, înjumătățite, sau nici atât, fărâmițate, dospite, scuipate înainte de a fi eliberate. Avortoni.

Și presiunea creștea, nuanța accentuîndu-se constant. Nu mai puteam urmări o singură linie. Haosul punea stăpânire pe alb! Tensiunea devenise atât de mare, încât, firicelul acela numit viață, se preschimbase într-o masă compactă, închegată, care acapara trăire și umbră, laolaltă cu nepăsare și blestem. Pereții s-au prăbușit, cuvintele s-au scufundat în cel mai adânc loc cu putință, umbrele însă, doar umbrele, au revenit, s-au arătat din nou, pentru a întuneca finalul a ceea ce s-a dorit a fi  o viață ”la vedere”

3 thoughts on “La vedere

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s