aCUm

 

Să scriu pentru tine este cumva nepotrivit. Însă, și dacă aș tăcea, ar vorbi umbrele. Pe aici… între anotimpuri, nu mi se pare complet iarnă. Nu e ca și atunci cînd urmăream umbrele focului pe pereți. Nici foc nu mai este. Scot uneori cenușa a ceea ce a ars cândva și o las pradă vântului. Dar știi, nu o poartă așa cum știam. Acum vântul fie că nu adie deloc, fie că ne mută cu totul, ne smulge din ceea ce era o lume liniștită. Totul e tulbure. Aștept primăvara, atunci e mai limpede-și cerul și mintea! Mă întrebi de ape? Da, le mai vizitez, însă mi-e teamă să le ating. Da, mai vorbesc cu salcia..a crescut mult! Îi este sete, și mie deasemeni. Cred că putem face schimb de rădăcini. Și tu? A crescut magnolia pe umărul tău? Voi trece să îi vorbesc! Acum nu, totul e gri. Crezi că am aruncat eu toată cenușa? Nu de aceea! Ți-am spus că nu îmi mai este frică? Acum spun tot ce simt. Da, uite, chiar acum mi-e dor de tine..

 

 

 

4 thoughts on “aCUm

  1. Mă gândesc la cât de mult își dorește liniște, păsări, vânt, primăvară, sevă. Pe toate mi le doresc și eu! Și apoi, legănatul pletelor, înverzirea..
    Mulțumesc Potecuțo!

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s