Apolion

Aseară târziu ,un tânăr, ”ascuns în umbra întunericului”m-a dus cu gândul la Appolion -îngerul Adâncului (Abadon  )…am schimbat câteva cuvinte despre culori ,nuanțe …și mi-am amintit cât de adânc,de larg și întunecat este  …

Adâncul muscă din mine

spre-a-mi aminti că nu îmi aparțin …te port în inimă.

Mă arde gândul tău și spaima că nu-mi mai ești ,că ai plecat …

Primește-mi vorbele și lasă… mă lasă  azi să-ți fiu păcat !

Strecoara-te avid prin mine ,prin mintea mea,prin porii mei

cerșesc albastrul de la tine …

ascunde-te în ochii mei !

 

 

Advertisements